Termenul Genocidul din Ruanda desemnează masacrarea a aproximativ 800 - 1 milion de etnici Tutsi şi etnici Hutu moderaţi. Aceste crime au fost săvârşite într-o perioadă de 100 de zile (6 aprilie - mijlocul lui iulie 1994) de către două miliţii hutu, Interahamwe şi Impuzamugambi, în urma revoltei populaţiei hutu, împotriva etniei tutsi.
La ediţia din acest an a Festivalului de la Berlin au fost prezentate în selecţia oficială două filme despre masacrul din Rwanda - Sometimes in April, semnat de haitianul Raoul Peck, şi Hotel Rwanda de Terry George. Dacă primul folosea o singură vedetă (Debra Winger) şi era filmat în Rwanda, uneori chiar cu martori ai masacrului pe post de figuranţi, iar "ideologic" investiga asupra vinovăţiei celor dinlăuntrul ţării, Hotel Rwanda pune în balanţă eroismul unui singur om şi neimplicarea internaţională, folosind "în prima linie" cîteva respectate vedete americane - Don Cheadle (în rolul protagonistului Paul Rusesabagina), Nick Nolte, Joaquin Phoenix.
Coproducţie Canada-Italia-Africa de Sud-Marea Britanie, Hotel Rwanda a avut trei nominalizări la Oscar (cel mai bun scenariu, cel mai bun actor, cea mai bună actriţă în rol secundar - Sophie Okonedo), trei nominalizări la Globul de Aur şi a cucerit Premiul pentru cel mai bun film şi, respectiv, Premiul publicului la Festivalul de la Toronto. Ca să aibă impact, Hotel Rwanda trebuia să fie bine făcut, să fie rupt din realitate. Şi el este. Are tăietura imprevizibilă a dramei petrecute în direct, asupra căreia nu se poate interveni, care e implacabilă şi crudă. Are, de asemenea, umbra discretă a laşităţii celor care se abţin să intervină - cum sunt trupele ONU, cărora li se ordonă să se abţină de la a se amesteca, a guvernelor statelor occidentale, pentru care masacrul tutsilor de către compatrioţii lor hutu e o afacere internă, a comunităţii internaţionale, pentru care Africa e o zonă mult prea îndepărtată şi neînsemnată. Hotel Rwanda îi trage pe aceştia şi ne trage pe toţi de urechi. Gestul e puţin tardiv - au trecut 10 ani de atunci, o recunoaşte chiar şi regizorul, care spune: "După 10 ani, politicieni din întreaga lume au făcut un pelerinaj în Rwanda pentru a le cere iertare supravieţuitorilor, şi încă o dată aceşti politicieni au promis că atrocităţile nu se vor repeta. Dar iată că se întîmplă din nou în Sudan, sau în Congo, sau în alt loc din lume în care viaţa nu valorează nimic".
Şansa lui Terry George şi motorul filmului au stat în întîlnirea lui cu Paul Rusesabagina, managerul Hotelului Mille Collines din Kigali, cel care a reuşit un lucru aproape imposibil - să salveze 1.268 de oameni, pe care i-a găzduit în hotel. Povestea lui Rusesabagina (căruia Don Cheadle îi dă o aură de sfînt disperat, tragic şi dîrz) e atît de cinematografică, pe cît e de imposibilă. Terry George face în aşa fel încît spaţiul să se restrîngă disperat în jurul hotelului, dîndu-ne impresia că Mille Collines şi mia de deznădăjduiţi dinăuntru sunt înconjuraţi de o primejdie imensă, mondială. Nimeni şi nimic nu-i ajută, în afara lucrurilor pe care le au în ei - cum ar fi iubirea şi speranţa. Terry George susţine că n-a vrut să dea filmului o tentă documentară, ci să-l construiască în jurul unui personaj. Dar chiar dacă e pregnant prin interpretarea lui Don Cheadle şi prin imaginea realmente impresionantă a acestui erou modern, Hotel Rwanda are acroşeul dur al unui fragment de realitate.
Genocidul s-a putut întâmpla şi din cauza pasivităţii comunităţii internaţionale, deşi în acel moment în Rwanda era staţionată o misiune de pace (UNAMIR), sub egida Naţiunilor Unite. Masacrarea etnicilor tutsi s-a declanşat după ce la 6 aprilie 1994, avionul în care se afla preşedintele Rwandei din acel moment, Juvénal Habyarimana, şi preşedintele Burundi-ului, ambii etnici hutu, s-a prăbuşit în condiţii neelucidate, lângă capitala Kigali.
(~~~~) calatorind in Rwanda te coplesesc minunatiile lor...sant oameni foarte primitori, au tot ce un 'European' nu poate da, te primesc ospitalier in modestele lor locuinte, au aer de implinire; dar le si citesti in ochi, vechi tristeti ori nostalgii nebanuite..voi reveni cu drag.(~~~~)
G8 a anulat datoria tarilor sarace Curierul National, 13 Iunie 2005 | Relevanta: 15 / 100
In cadrul summit-ului ce a avut loc sambata in capitala Marii Britanii, ministrii de Finante ai primelor opt puteri economice ale lumii au hotarat stergerea datoriilor externe a 18 state sarace, extrem de indatorate. Suma avuta in vedere se ridica la aproximativ 40 de miliarde de dolari. Aceasta a fost o hotarare la care ministrii de Finante din G8 lucreaza de foarte mult timp, dar pentru care nu se gasise inca o solutie unica, unele tari solicitand o stergere urgenta si totala a datoriilor,
]
Am exemplificat cu imaginile de mai sus, tulburator de edificatoare, ca niciodata in lume, orice putere, sau factura militara, sa nu mai repete aceste orori greu de inteles!
This website was created for free with Own-Free-Website.com. Would you also like to have your own website?
